Contribuţii genetice la emoţie şi cogniţie

Numeroase studii din psihologie şi neuroştiinţe indică faptul că dimensiuni importante ale emoţiei, cogniţiei, personalităţii şi comportamentului social sunt influenţate de variaţii genetice comune (polimorfisme) la om. Astfel de polimorfisme prezente la nivelul unor gene care codifică molecule importante pentru dezvoltarea (de ex., neurotrofine) şi funcţionarea sistemului nervos (de ex., transportori sau enzime implicate în metabolismul unor neurotransmiţători centrali) influenţează, de pildă, recunoaşterea unor emoţii faciale (frică, furie) şi activarea cerebrală subiacentă, trăsături ca neuroticismul sau anxietatea, gradul de popularitate socială, precum şi riscul pentru unele tulburări de anxietate şi afective. Proiectul nostru foloseşte sarcini experimentale computerizate, instrumente psihometrice şi măsurători psihofiziologice pentru a identifica noi asocieri dintre unele polimorfisme genetice şi procesarea informaţiei socio-emoţionale. De exemplu, unul din studiile noastre recente (Crișan et al., 2009) arată că un polimorfism în secvenţa reglatoare a genei transportorului serotoninei (5-HTTLPR) influenţează condiţionarea fricii prin observaţie (un model experimental de învăţare socială a fricii). De asemenea, 5-HTTLPR are efecte asupra asumării riscului şi susceptibilităţii la erori în sarcini de decizie economică. Aceste asocieri sugerează un nou endofenotip al anxietăţii.

Emoţia şi cogniţia în fenotipul autist extins

Tulburările din spectrul autist ar putea fi fenotipuri de la extremele unor trăsături distribuite normal în populaţie (fenotipul autist extins). Cercetări recente investighează relaţia dintre trăsăturile autiste şi performanţa cognitivă şi socio-emoţională în populaţia preclinică. Proiectul nostru îşi propune să descrie efectele trăsăturilor autiste asupra condiţionării fricii şi distorsiunilor cognitive la om. Voluntari sănătoşi selectaţi după trăsăturile autiste sunt genotipaţi pentru polimorfisme genetice cu un efect cunoscut asupra procesării informaţiei emoţionale, iar fenotipul lor este caracterizat extensiv folosind măsurători comportamentale şi psihofiziologice.

 

Emoţia, reglarea emoţională şi decizia

Cercetări din psihologia economică şi neuroeconomie au dovedit că emoţia are roluri esenţiale în decizie. Astfel, emoţiile pot nu numai interfera cu decizia economică, cum se credea tradiţional, dar pot ghida adaptativ decizia, mai ales în condiţii de incertitudine şi risc. Studiile noastre folosesc sarcini experimentale consacrate (de ex., Jocul de Cărţi Iowa, Jocul Ultimatumului, BART, sarcini de framing) şi măsurători psihofiziologice pentru a investiga efectul emoţiilor şi reglării emoţionale asupra deciziei economice. Cercetările noastre au indicat că emoţii induse de filme (de ex., frică, dezgust) sau emoţii trăite în situaţii reale (de ex., după aflarea notei la un examen) au un impact important asupra deciziei economice (Heilman et al., 2009). De asemenea, am identificat efectul diferit al folosirii incidentale sau habituale a unor strategii de reglare emoţională (de ex., supresie expresivă, reevaluare cognitivă) asupra deciziei economice.

 

Muzica şi emoţiile

Acest proiect îşi propune să descrie cum anume muzica (de ex., opera) ne induce emoţii, folosind instrumente psihometrice - unele dezvoltate de noi – şi măsurători psihofiziologice. Faţă de alte studii din psihologia şi neuroştiinţele muzicii, abordarea noastră se concentrează asupra validităţii ecologice, menţinute prin complexitatea şi durata fragmentelor muzicale folosite. Studiile noastre presupun audiţia în diferite condiţii a unor fragmente muzicale şi măsurarea concomitentă sau subsecventă a efectelor subiective şi fiziologice ale muzicii. Sunt folosiţi stimuli muzicali din arhive internaţionale cu norme afective, dar şi stimuli muzicali mai ecologici, cum ar fi fragmente din înregistrări audio şi video ale unor spectacole celebre. Unul din studiile noastre recente (Balteș & Miu, în pregătire) arată că stilul de ascultare a muzicii prezentate în timpul unei sarcini de memorie prospectivă influenţează semnificativ performanţa cognitivă.

 

Emoţiile, personalitatea şi decizia morală

Un tip special de decizie cu care ne confruntăm în viaţa reală este decizia morală, ce combină aspecte cognitive, metacognitive, afective şi sociale specifice omului. Informaţi de ideile vehiculate în neurofilosofie, folosim dileme morale dezvoltate în psihologia şi neuroştiinţele moralităţii pentru a investiga cum anume emoţiile, reglarea emoţională şi personalitatea corelează cu stiluri de decizie (de ex., deontice, utilitariste).